Zeul Progres şi jertfele sale


Cuvântul Progres, pentru o mare parte a populaţiei planetei, desemnează un soi de Zeu, care creşte de la o zi la alta, hrănit cu creier şi energie umană. Spre deosebire de Dumnezeul Dumnezeu, Progresul stă la cheremul omului, creşte sau stagnează, se lăţeşte şi se tăvăleşte peste ţări şi popoare, iar de la această tăvăleală viaţa în jur prosperă, capacitatea de muncă creşte, locurile de muncă tot, femeile se bagă în politică, homosexualii ies liber la paradă, demnitarii nu iau mită, preoţii nu au burtă. Totul mulţumită Progresului…

Datorită Progresului, oamenii sunt mai deştepţi, se crede. Tot mai des auzi gospodine sau tineri bărbaţi, şoferi pe rutele care leagă satele moldave cu capitalele Europei, zicând că în ziua de azi copiii sunt mai deştepţi. Copiii de azi, zic ei, intră în computer, navighează pe internet, butonează tot ce găsesc. Nu-s ca părinţii lor, care la aceeaşi vârstă, nu ştiau să citească. Internetul, zic ei, i-a făcut pe oameni mai deştepţi. S-ar putea ca, în timpul apropiat, perioada de gestaţie la femei să scadă la o lună, din cauza internetului. A Progresului, cu alte cuvinte.

Pe cât de stupide sunt aceste credinţe populare, pe atât de serios sunt ele susţinute de politicieni, televiziuni, marile concerne sau case de modă. Progresul este o idee de stânga, o idee extremistă, radicală, antiumană. Doctrina Progresului, bazată pe o falsă filozofie a evoluţiei speciilor, nedovedită niciodată ştiinţific, dar exploatată la maxim pe plan politic, a fost necesară pentru a susţine ideologic superioritatea unor oameni asupra altora. În numele Progresului colonialiştii britanici, în special, exploatau populaţiile de negri, pe care îi considerau subdezvoltaţi şi, prin urmare, nedemni de o viaţă mai bună. Numai în baza teoriilor evoluţioniste, „progresiste”, omenirea i-a putut avea pe Hitler, Lenin, Stalin. În numele Progresului au fost distruse civilizaţii întregi, pentru a se pune în loc betoane şi furnale.

Mă gândesc la avantajele progresului industrial, tehnologic. Mă gândesc, de exemplu, la oraşul Chişinău, populat în special de ţărani veniţi să muncească la uzină, fabrică sau gară în anii ’60-’70-’80. Lor li se alătură mica intelectualitate, în mare formată din ţărani rămaşi să profeseze pentru salarii mizere din care abia îşi plăteau o cameră într-un cămin. În timp, ei au reuşit să-şi cumpere un apartament, lăsând casele părinteşti cu grădini şi vite să se pustiască. Ţăranii noştri intelectualizaţi câştigă în medie 200 de dolari pe lună, asudă în transportul în comun, cumpără pătrunjel de la piaţă şi merg de Paşti să mănânce pe săturate la părinţi, la ţară. Da, şi visează să-şi angajeze odraslele la vreo televiziune, că-s mai bine plătite, să facă reportaje despre maşinile care se izbesc în stâlpi. Mă întreb, oare când o să progresăm înapoi, ca să avem ce mânca, unde trăi şi să ne mai rămână şi puţin timp să stăm de vorbă…

Anunțuri

Despre ceasulmintii

Daca vei urmări acest blog vei învățat să nu fii ca toți ceilalți, sa nu mai stai în efect de turmă !!! Pace în inimele voastre.
Acest articol a fost publicat în Spiritualiatate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s